În ultimii ani, progresele din domeniul inteligenței artificiale au devenit atât de semnificative încât pătrund în aproape toate aspectele vieții cotidiene. De la generarea planurilor alimentare, la găsirea codului perfect sau planificarea călătoriilor, AI poate simplifica considerabil sarcinile de zi cu zi. Pe plan profesional, impactul său este chiar mai puternic. Implementarea AI a eficientizat radical modul de lucru, ajungând până la a face redundante anumite joburi sau task-uri. Cu toate acestea, riscurile asociate utilizării AI sunt direct proporționale cu beneficiile. În opinia noastră, folosirea AI într-un business trebuie realizată întotdeauna cu maximă responsabilitate.
În domeniul juridic, AI poate crea o falsă impresie de siguranță privind riscurile asumate. Din ce în ce mai mulți antreprenori folosesc instrumente AI pentru opinii juridice în legătură cu decizii de business sau pentru redactarea unor documente esențiale – contracte, politici interne, proceduri. Deși poate fi utilă în formularea unor clauze, inteligența artificială nu poate înlocui cunoștințele de specialitate și nici nu poate integra contextul mai larg al afacerii.
În cele ce urmează, prezentăm câteva aspecte care fac ca utilizarea AI să devină riscantă atunci când nu este însoțită de opinia unui expert:
1.Contracte neadaptate legislației române
Deseori, antreprenorii solicită AI-ului să genereze contracte ce urmează să fie folosite în tranzacții reale. Particularitatea AI este tendința de a livra un răspuns complet, conform cerinței utilizatorului. Aceasta poate conduce la clauze plauzibile, dar care contravin legislației aplicabile.
Chiar și cu prompturi de tipul „Identifică posibile riscuri juridice” sau „Spune-mi dacă această clauză este legală”,AI-ul poate omite problemele reale sau, mai grav, poate confirma în mod eronat că totul este conform legii.
În plus:
- Sursele folosite nu pot fi verificate.
- AI poate integra dispoziții din legislația altor țări, incompatibile cu dreptul român.
- Antreprenorii fără pregătire juridică nu pot identifica erorile.
2.Lipsa clauzelor obligatorii pentru anumite industrii sau neadaptarea lor la nevoile concrete
În funcție de cât de clar este promptul, AI poate genera un conținut generic sau unul aparent specific, dar insuficient adaptat la:
- industria în care activează businessul,
- riscurile sale particulare,
- modul în care instanțele interpretează clauzele.
Un consultant cu experiență poate propune clauze testate în practică și poate anticipa consecințele lor reale, lucru pe care AI nu îl poate face.
3.Confuzie terminologică
AI poate trata termenii juridici cu sensuri apropiate ca fiind sinonime, aspect ce poate genera o serie de riscuri în momentul în care un contract este pus în executare sau o strategie este implementată. Spre exemplu, este bine cunoscută confuzia între „reziliere”, „denunțare” și „încetare.
AI tratează acești termeni ca fiind identici. În realitate:
- Reziliere = pentru neexecutare
- Denunțare = unilaterală, fără culpă, diferită în contractele cu executare uno ictu față de cele cu executare succesivă
- Încetare = categorie general
Similar, AI poate folosi greșit termenii „penalități” și „daune-interese”. În timp ce penalitățile:
- Sunt stabilite dinainte, de obicei chiar în contract.
- Se aplică automat, fără să fie nevoie să dovedești un prejudiciu.
- De regulă sunt calculate pe zi / lună de întârziere.
- Te constrâng să respecți termenul.
Daunele interese:
- Sunt menite să acopere un prejudiciu real.
- Trebuie dovedite (există o pagubă + legătură cu neexecutarea).
- Pot fi: (1) compensatorii – pentru ce ai pierdut efectiv sau (2) moratorii – pentru întârziere (dobânzi, pierderi din blocarea banilor)
- Te pun în situația în care ai fi fost dacă obligația era respectată.
4. Decizii manageriale luate pe baza unor interpretări juridice greșite oferite de AI
Este extrem de frecventă ipoteza în care, în urma consultării și evaluării unor potențiale strategii cu impact juridic folosind AI, ca managerii să adopte anumite decizii fără a avea o viziune clară asupra unor riscuri subtile, greu de observat fără o privire de ansamblu a legislației.
Spre exemplu, Un manager folosește un AI pentru a analiza cum poate reduce costurile și crește flexibilitatea contractuală cu furnizorii.
AI-ul sugerează: „Introduceți o clauză de penalități mari pentru nerespectarea termenelor de livrare și eliminați clauzele de despăgubire suplimentară, pentru simplitate.”
Managerul aplică strategia în toate contractele noi. Unde pare corect (la prima vedere):
- Penalitățile sunt clare și previzibile
- Nu mai trebuie dovedit prejudiciul
- Se simplifică gestionarea litigiilor
- Furnizorii acceptă, pentru că au nevoie de contract
Totul pare eficient și low risk. Totuși, pot apărea următoarele riscuri, greu de observat fără o viziune de ansamblu:
- Clauză penală excesivă generează un risc de reducere de către instanță: Conform Codului civil, instanța poate reduce clauza penală dacă este vădit excesivă. AI-ul nu „vede” practica judiciară relevantă sau o ignoră.
- Prin eliminarea daunelor-interese: compania renunță implicit la dreptul de a cere despăgubiri pentru situații precum pierderea unor clienți, oprirea producției sau penalități plătite mai departe către terți.
- Efect de bumerang în raport cu propriii clienți: Compania are penalități mici în contractele cu clienții și penalități mari în contractele cu furnizorii. AI-ul nu corelează lanțul contractual.
Concluzie
Într-o eră în care inteligența artificială devine tot mai prezentă în procesele de business, tentația de a o folosi ca pe o scurtătură juridică este tot mai mare. Însă, așa cum reiese din exemplele și riscurile analizate, AI nu înțelege legislația în profunzime, nu poate anticipa consecințele practice ale unei clauze și nu poate vedea imaginea de ansamblu a unui ecosistem juridic complex. Instrumentele de tip AI sunt utile pentru inspirație sau pentru accelerarea unor sarcini tehnice, dar nu pot identifica nuanțele, subtilitățile și interdependențele care definesc siguranța juridică reală.
Prevenția juridică în era AI nu înseamnă să renunțăm la tehnologie, ci să o folosim responsabil, ca pe un sprijin — nu ca pe un înlocuitor. Doar prin combinarea eficienței AI cu expertiza unui profesionist în drept se poate obține acel echilibru între viteză, costuri și siguranță. În lipsa unui specialist, riscurile invizibile devin vulnerabilități majore care pot genera costuri uriașe, litigii sau blocaje operaționale.
În final, întrebarea nu este dacă folosim AI, ci cum o folosim în mod corect. Antreprenorii care aleg prevenția, consultanța continuă și auditul juridic nu doar că își protejează afacerea, ci o și pregătesc pentru dezvoltare sustenabilă într-un mediu economic tot mai imprevizibil. Iar în acest peisaj, rolul avocatului nu dispare ci se transformă: devine ghid, filtru și garant al deciziilor sănătoase într-o lume condusă de date și automatizare.