Întâlnim de multe ori în activitatea noastră situații în care prestăm anumite servicii sau vindem bunuri pentru care factura rămâne mult timp neplătită după expirarea termenului de scadență. Astfel de situații pot genera probleme de lichiditate și pot afecta sever bunul mers al afacerii. Într-un mediu economic în care întârzierile la plată au devenit aproape o „cutumă”, cunoașterea acestei proceduri poate fi un avantaj strategic major.
Ce este ordonanța de plată?
Ordonanța de plată este o procedură specială și accelerată reglementată de Codul de procedură civilă, prin care creditorul poate solicita instanței obligarea debitorului la plata unei sume de bani.
Potrivit art. art. 1.014 şi următoarele din Codul de procedură civilă, procedura ordonanței de plată “se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.
Această procedură se remarcă prin celeritate și simplitate față de un litigiu obișnuit. Printre avantajele sale principale se numără:
- soluționarea rapidă;
- procedura simplificată, cu termene scurte;
- costurile areduse (taxa de timbru este fixă: 200 lei);
- faptul că hotărârea este executorie (poate fi pusă imediat în executare).
Condiții: când poți utiliza ordonanța de plată?
Pentru a putea solicita emiterea unei ordonanțe de plată, este necesar ca orice creanță solicitată să fie certă, lichidă și exigibilă. Aceste condiții sunt definite de dispozițiile care reglementează materia executării silite, respectiv art. 666 din Codul de procedură civilă. Astfel:
Creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. Spre exemplu, ai livrat marfă către un distribuitor, acesta a semnat procesul-verbal de recepție, dar nu a mai achitat factura. Ai probă scrisă, deci creanța este certă.
Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. În ipoteza în care, spre exemplu, ai emis o factură cu termen de plată 15 zile însă au trecut 45 de zile și nu ai primit bani, creanța este exigibilă.
Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. Prețul serviciilor tale este prevăzut în contract, iar factura emisă reflectă exact acel tarif.
Este extrem de reținut faptul că pentru introducerea cererii de ordonanță de plată legea prevede parcurgerea unei etape preliminare. Astfel, art. 1015 alin. 1 CPC prevede următoarele: „Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.”
Care sunt etapele procedurii?
Dacă debitorul nu achită suma în termenul acordat, se depune cererea la judecătoria competentă. După depunerea cererii, instanța fixează un termen scurt de judecată și citează părțile. Procedura este preponderent scrisă.
Debitorul poate achita suma, depune întâmpinare, și contesta caracterul creanței. Instanța va analiza documentele depuse iar dacă constată că sunt necesare verificări suplimentare pe fond, procedura ordonanței de plată nu mai poate continua.
Legea este foarte clară: ordonanța de plată este o procedură sumară, destinată exclusiv situațiilor în care creanța este clară, recunoscută sau necontestată în mod serios.
În acest caz judecătorul respinge cererea de ordonanță de plată și îl îndrumă pe creditor să își valorifice drepturile prin procedura de drept comun (acțiune civilă obișnuită).
Acest lucru se întâmplă atunci când:
- debitorul formulează o opoziție solidă care pune în discuție chiar existența creanței;
- sunt necesare probe suplimentare (expertize, martori, administrarea de înscrisuri complexe);
- pretențiile nu pot fi dovedite suficient prin înscrisurile depuse.
Ce se întâmplă după emiterea ordonanței
În situația în care nu sunt necesare verificări suplimentare pe fond iar instanța constată că sunt îndeplinire condițiile de emitere a unei ordonanțe de plată, va pronunța o hotărâre care este executorie de la comunicare. Asta înseamnă că după comunicarea ordonanței:
- Debitorul are 10 zile pentru a formula cerere în anulare.
- Dacă nu o face (și în majoritatea cazurilor nu o face), creditorul poate începe executarea silită imediat.
- Executarea poate însemna: popriri, executare asupra bunurilor mobile/imobile, sau măsuri asigurătorii (dacă au fost cerute anterior).
Concluzie
Procedura ordonanței de plată reprezintă unul dintre cele mai eficiente instrumente prin care un creditor își poate recupera rapid creanțele, atunci când acestea sunt certe, lichide și exigibile și pot fi dovedite prin înscrisuri clare. Prin caracterul său accelerat, costurile reduse și posibilitatea de a obține un titlu executoriu într-un timp scurt, această procedură oferă o soluție pragmatică și avantajoasă pentru profesioniștii care se confruntă cu întârzieri la plată.
Totuși, ordonanța de plată nu poate suplini lipsa probelor, iar în situațiile în care există dispute reale asupra existenței sau întinderii creanței, creditorul va trebui să recurgă la procedura de drept comun. De aceea, pregătirea riguroasă a documentelor, comunicarea somației prealabile și o analiză atentă a raportului juridic sunt esențiale pentru succesul demersului.
Într-un mediu economic în care întârzierile la plată pot destabiliza serios o afacere, cunoașterea și folosirea corectă a acestei proceduri devine nu doar utilă, ci strategică. Ordonanța de plată nu este doar un mecanism legal, ci un instrument de protecție a fluxului financiar și a stabilității comerciale a oricărui profesionist.